Femeile...

"Femeile care ma inspira nu se lasa conduse de tendintele modei, ci isi definesc singure propria frumusete, isi contureaza propriul stil. Au in permanenta grija de sufletul lor, sunt irezistibile prin conversatie, prin preocuparile din timpul liber, prin siguranta de sine si discernamant sub toate aspectele. Sunt femeile care stiu si sa asculte, si sa se faca auzite. Care nu sunt superficiale nici in gandire, nici in emotii. Sunt femeile care te provoaca la conversatie. Sunt femeile discrete, carora le simti absenta mai mult decat le simti prezenta. Sunt femeile care nu tac atunci cand au ceva de spus, si nu vorbesc atunci cand cuvintele ar fi goale de sens. Sunt femeile care nu monopolizeaza, fie ca e vorba de o discutie, fie ca e vorba de un barbat. Sunt femeile cu principii, cu valori, cu ratiune. Sunt femeile care vor mai mult. Sunt femeile care pot fi fericite si singure, si insotite. Dar mai ales, sunt femeile care aleg sa fie fericite singure, decat prost insotite. Iar varsta femeilor care ma inspira nu se citeste pe ridurile din jurul ochilor, si nici in buletin. Se vede mai cu seama in emisferele cerebrale, in felul in care iau decizii, in alegerile intelepte, si in ambitia de a-si reveni din orice catastrofa sentimentala. - Micuta cersetoare"

Și daca.... - Mihai Eminescu

Şi dacă... Şi dacă ramuri bat în geam Şi se cutremur plopii, E ca în minte să te am Şi-ncet să te apropii. Şi dacă stele bat în lac Adâncu-i luminându-l, E ca durerea mea s-o-mpac Înseninându-mi gândul. Şi dacă norii deşi se duc De iese-n luciu luna, E ca aminte să-mi aduc De tine-ntotdeauna.

Oameni si oameni.

Oameni pe care i-ai iubit, dar care nu te-au iubit; oameni care te-au iubit, dar pe care n-ai putut să-i iubești; oameni care au făcut să răsară soarele și oameni care au semănat furtuni, oameni după care te-ai uitat lung atunci când ți-au întors spatele, oameni cu care te-ai purtat copilărește și pe care i-ai pierdut, oameni pe care nu-i mai vezi, nu-i mai ai, dar îi porți pretudindeni în suflet, oameni de care ți-e dor și oameni cărora le lipsești, oameni care ți-au întins mâna pentru a te ajuta și oameni care ți-au dat brânci, oameni pe care i-ai rănit și pe care îi regreți, oameni care ți-au arătat ce e iubirea, dar și oameni care te-au învățat ce înseamnă disprețul, oameni care nu au putut fi înlocuiți și oameni care te-au înlocuit, oameni care ți-au luat totul, dar și oameni care te-au făcut să simți că nu-ți trebuie mai mult, Oameni. În viața fiecărui om există și au existat toți acești oameni. Și mai există și acei oameni pe care nu i-au uitat și pe care nu-i vor uita niciodată…

Momente...

Sunt momente in viață când ți se face dor, un dor ce doare al dracu”...momente când ți-e dor de toți cei care nu mai sunt, când oricât ai vrea sa îți oprești lacrimile nu poți...Momente când încă mai speri, mai crezi să îi revezi măcar o dată...chiar dacă știi ca asta e Imposibil. Sunt momente când ai vrea să fii una cu pământul, pentru că doar așa mai poți fi alături de cei de care ți-e dor... Sunt momente când ai vrea să dai timpul înapoi, să te întorci în trecut și să poți rămâne acolo măcar o oră, o zi, o lună, un an, o viață.. Sunt momente când tot ce îți lipsește sunt doar două cuvinte pe care speri mereu să le poți auzi, dar știi totuși că nu se mai poate... Sunt momente când ai vrea să fii singur, să urli cât poți de tare, să scoți afară tot ce te doare... Sunt momente și momente, trăiri și regrete... Sunt clipe din viața ta când îți dorești să nu te fi născut, când îți dorești să fi avut altă soartă, momente în care te întrebi de ce D-zeu a ales să porți tu aceste doruri, regrete... Dar toate aceste momente sunt lăsate pentru a-ți da seama că ești SPECIAL!

Iubirea pe care n-o poti masura in cuvinte.

      Eu iubesc cu toata fiinta mea si nu ma feresc, nu mi-e rusine sa arat si sa recunosc asta! Iubesc tot ce misca, iubesc soarele, luna, stelele, ziua, noaptea, iubesc florile, iubesc pietrele, apa, nisipul...Insa exista ”ceva” pentru care nu pot intelege ce fel de iubire simt: tremur si ma trec fiorii doar la vibratia vocii lui, tresar de fiecare data cand ma atinge, cand ma saruta, cand ma ia in brate, chiar si dupa 6 ani de cand ne cunoastem. Am un gol in stomac cand imi spune ca e nerabdator sa ma vada, sunt mai emotionata ca un copil in prima zi de scoala cand imi spune ca vrea sa iesim in oras, mi se taie picioarele cand imi spune ca ii este dor de mine si ca ma iubeste. In fiecare seara, dupa ce imi zice ”Noapte buna!”, adorm cu gandul ca se va face mai repede dimineata si ii voi auzi din nou vocea! Nu pot sa explic si nici sa imi explic ce fel de iubire e asta.
      Plang de fericire atunci cand este langa mine si imi sopteste la ureche: ”Te iubesc si te vreau langa mine pentru toata viata!”. Nu inteleg cum a reusit sa ma inteleaga, sa ma iubeasca asa cum sunt. De la o joaca de adolescenti s-a ajuns la o iubire pe care nu mi-o pot explica si simt, ca pe zi ce trece sentimentele se intensifica tot mai mult si mai mult...inima imi bate mai tare si mai tare....